paprica

Vezi și : páprica, paprică

română

Etimologie

Din paprică.

Pronunție

• AFI: /pa.priˈka/

Verb

Conjugarea verbului paprica
Infinitiv	a paprica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	paprichez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să papricheze
Participiu	papricat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune boia de ardei, de regulă într-o mâncare.

Sinonime

• condimenta

Antonime

• îndulci

Traduceri

a condimenta

Etimologie

Din paprică.

Pronunție

• AFI: /ˈpa.pri.ka/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru paprică.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Variante

• paprika

Etimologie

Din scr. paprika (prin maghiară paprika sau germană Paprika), care provine din forma papar < latină piper.

Pronunție

• AFI: /ˈpaprika/

Substantiv

paprica f., papriche pl.

1. paprică

Referințe

• Treccani.it