regulă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină regula, italiană regola (cu unele sensuri după franceză règle).

Pronunție

  • AFI: /'re.gu.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
regulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regulă reguli
Articulat regula regulile
Dativ-Genitiv regulii regulilor
Vocativ regulă regulilor
  1. normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept.
  2. mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune.
  3. obicei, linie de conduită, principiu conducător.
  4. rânduială, ordine; regularitate.
  5. (pop.) menstruație.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe