piper
Aspect
Vezi și : Piper |
Etimologie
Din latină piper < greacă antică πέπερι (péperi). Provine din limba sanscrită पिप्पलि (pippali).
Confer neogreacă πιπέρι (pipéri).
Pronunție
- AFI: /pi'per/
Substantiv
Declinarea substantivului piper | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | piper | piperi |
Articulat | piperul | piperii |
Genitiv-Dativ | piperului | piperilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Piperaceae, în special Piper nigrum) arbust sau plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment.
- (p.restr., la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante.
- (fig.) element dinamic, înviorător sau plin de haz.
- (bot.; reg.) ardei; (p.restr.) fructul acestei plante.
Sinonime
- 1: (bot.) piper negru
- 3: haz, spirit, umor
- 4: (bot.) ardei
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- (fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic
- A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia
- A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase
- A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet
- A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi
- Iute ca piperul = a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic
Vezi și
Traduceri
arbust; plantă
|
|
condiment
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului piper | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | piper | piperuri |
Articulat | piperul | piperurile |
Genitiv-Dativ | piperului | piperurilor |
Vocativ | - | - |
Traduceri
dans popular