Sari la conținut

parca

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : parcă

Etimologie

Din franceză parquer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
parca
Infinitiv a parca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
parchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să parcheze
Participiu parcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lăsa un vehiculstaționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc.
    A parca un vehicul.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din parca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru parca.

Etimologie

Din parcă.

Pronunție

  • AFI: /ˈpar.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru parcă.

Referințe