parcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : parca

română

Etimologie

Din verbul a (se) părea + .

Pronunție

  • AFI: /ˈpar.kə/


Adverb

  1. se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea.
    Parcă îl cunosc.
  2. este posibil, se pare că da.
    Mă cunoști? - Parcă.
  3. (cu valoare de conjuncție) ca și cum, ca și când.
    Îmi răspunde parcă n-ar avea gură.
  4. ca și cum ar fi, ca și când ar fi.
    Venea parcă o adiere.


Traduceri

Etimologie

Din latină Parca, franceză Parque.

Pronunție

  • AFI: /ˈpar.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
parcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parcă parce
Articulat parca parcele
Genitiv-Dativ parcei parcelor
Vocativ parcă parcelor
  1. (mai ales la pl.) fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne.


Traduceri

Etimologie

Din parca.

Pronunție

  • AFI: /parˈkə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru parca.

Anagrame

Referințe