parcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) părea + .

Pronunție

  • AFI: /'par.kə/


Adverb

  1. se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea.
    Parcă îl cunosc.
  2. este posibil, se pare că da.
    Mă cunoști? - Parcă.
  3. (cu valoare de conjuncție) ca și cum, ca și când.
    Îmi răspunde parcă n-ar avea gură.
  4. ca și cum ar fi, ca și când ar fi.
    Venea parcă o adiere.


Traduceri

Etimologie

Din latină Parca, franceză Parque.

Pronunție

  • AFI: /'par.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
parcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parcă parce
Articulat parca parcele
Dativ-Genitiv parcei parcelor
Vocativ parcă parcelor
  1. (mai ales la pl.) fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne.


Traduceri


Etimologie

Din parca.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru parca.

Anagrame

Referințe