Sari la conținut

parc

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
parc
Parcul Gradinile Luxemburgului din Paris

Etimologie

Din franceză parc < latină parricus („închis”). Confer italiană parco, germană Park, engleză park.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
parc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parc parcuri
Articulat parcul parcurile
Genitiv-Dativ parcului parcurilor
Vocativ - -
  1. (bot.) suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement.
    Parc public.
  2. (spec.) teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare.
  3. (constr.) parc situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta.
  4. (bot.) teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi.
  5. (constr.) loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; (p.ext.) vehiculele și materialele aflate în acest loc.
  6. (spec.) totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc.
  7. (spec.) totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





(français)

Etimologie

Din franceză medie parc, care provine din franceză veche parc < latină medie parcus, parricus ‎(„țarc, curte”). Provine din limba francă *parrik‎ („îngrăditură”) < din proto-germanică *parrukaz ‎(„gard”).

Înrudit cu germană veche de sus pfarrih (care a dat germană Pferch, „stână, oierie”).

Pronunție


Substantiv

parc m., parcs pl.

  1. (constr., bot.) parc
    Le parc de Versailles.
  2. (p.anal.) îngrăditură, țarc (în piscicultură, agricultură, etc.)
    Parc à huîtres ou clayère.
  3. (spec.) țarc (pentru copii mici)
    Parc bébé.
  4. (mil.) parc
    Parc d'artillerie.
  5. (p.ext.) parc
    Parc automobile.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe