parc

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
parc

română

Etimologie

Din franceză parc < latină parricus („închis”). Confer italiană parco, germană Park, engleză park.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
parc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parc parcuri
Articulat parcul parcurile
Dativ-Genitiv parcului parcurilor
Vocativ - -
  1. (bot.) suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement.
    Parc public.
  2. (spec.) teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare.
  3. (constr.) parc situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta.
  4. (bot.) teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi.
  5. (constr.) loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; (p.ext.) vehiculele și materialele aflate în acest loc.
  6. (spec.) totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc.
  7. (spec.) totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe