patrula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din patrulă. Confer franceză patrouiller.

Pronunție

  • AFI: /pa.tru'la/


Verb


Conjugarea verbului
patrula
Infinitiv a patrula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
patrulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să patruleze
Participiu patrulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe