pizmui

română

Etimologie

Din pizmă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /piz.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului pizmui
Infinitiv	a pizmui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pizmuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pizmuiască
Participiu	pizmuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a avea pizmă, a invidia pe cineva; (p.ext.) a dușmăni, a urî pe cineva.

Cuvinte derivate

• pizmuire
• pizmuit
• pizmuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online