pizmui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pizmă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /piz.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
pizmui
Infinitiv a pizmui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pizmuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pizmuiască
Participiu pizmuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a avea pizmă, a invidia pe cineva; (p.ext.) a dușmăni, a urî pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe