plait

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie pleit, care provine din anglo-normandă pleit (confer franceză veche ploit) < latină plectō („a împleti”), înrudit cu limba nordică veche flétta și rusă сплетать (spletatʹ).

Este dublet al lui plight.

Pronunție

• AFI: /pleɪt/, /plæt/

Substantiv

plait, pl. plaits

1. pliseu, plisaj

   a box plait

2. coadă (împletită), cosiță

Sinonime

• 1: pleat
• 2: braid, plat

Cuvinte apropiate

• pleat

Omofone

• plate
• plat

Verb

Conjugarea verbului to plait
Infinitiv	to plait
Prezent simplu pers. 3 sg.	plaits
Trecut simplu	plaited
Participiu trecut	plaited
Participiu prezent	plaiting

1. (v.tranz.) a împleti

   to plait a ruffle

2. (v.tranz.) a împleti (părul), a face cozi

   to plait hair

Sinonime

• 1: pleat
• 2: braid

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Variante

• plaît

Etimologie

Din latină placitum („proces; pledoarie”).

Pronunție

• AFI: /plɛ/

Substantiv

plait m., invariabil

1. (ist., jur.) drept domnesc de transfer

Cuvinte derivate

• muage, muance

Cuvinte apropiate

• plaid

Variante

• plaît

Etimologie

Din plaire.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular indicativ imperfect pentru plaire.

Omofone

• plaie

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire