planarie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză planaire.

Pronunție

  • AFI: /pla'na.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
planarie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ planarie planarii
Articulat planaria planariile
Genitiv-Dativ planariei planariilor
Vocativ planarie planariilor
  1. gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1–2 cm, și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria).


Traduceri

Referințe