planisi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă επλανισα (eplánisa) (aorist lui πλανω (planó)).

Pronunție

  • AFI: /pla.ni'si/


Verb


Conjugarea verbului
planisi
Infinitiv a planisi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
planisesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să planisească
Participiu planisit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce.
  2. (v.refl.) a se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus.


Traduceri

Referințe