planisi

română

Din neogreacă επλανισα (eplánisa) (aorist lui πλανω (planó)).

Conjugarea verbului planisi
Infinitiv	a planisi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	planisesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să planisească
Participiu	planisit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (înv.) a ademeni, a amăgi, a înșela pe cineva pentru a-l supune voinței sale; a încânta, a seduce.
(v.refl.) a se supune voinței cuiva, a se lăsa ademenit, sedus.