seduce

română

Etimologie

Din latină sēdūcere. Confer franceză séduire.

Pronunție

• AFI: /seˈdu.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului seduce
Infinitiv	a seduce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	seduc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să seducă
Participiu	sedus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.

   O seduce și apoi o părăsește.

2. (despre bărbați) a abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi.

   A sedus o fată.

Sinonime

• 1: ademeni, încânta, tenta, momi
• 2: corupe, perverti

Antonime

• dezgusta, șoca

Cuvinte derivate

• seducător
• seducere
• seducție
• sedus

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

aduce deduce duce conduce induce

introduce preduce reduce reproduce transduce

Traduceri

a atrage foarte puternic

cehă: svést (čeština) engleză: seduce (English) esperanto: delogi (Esperanto) franceză: séduire (français) germană: verführen (Deutsch), verlocken (Deutsch)

italiană: sedurre (italiano) latină: seducere (Latina) spaniolă: seducir (español) suedeză: förföra (svenska) turcă: ayartmak (Türkçe)

Etimologie

Din seduce.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru seduce.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru seduce.

Sinonime

• 2: sedu

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie seduisen, care provine din franceza veche seduire < latină sēdūcere.

Pronunție

• AFI: /sɪˈdus/
• AFI: /sɪˈdyus/

Verb

Conjugarea verbului to seduce
Infinitiv	to seduce
Prezent simplu pers. 3 sg.	seduces
Trecut simplu	seduced
Participiu trecut	seduced
Participiu prezent	seducing

1. a seduce

Sinonime

• beguile, inveigle, decoy, allure, lure, deceive

Antonime

• repel

Cuvinte derivate

• seducible, seduceable
• seduction
• seductive
• seducement
• seducer
• seducingly
• seductress

Referințe

• Dictionary.com