ademeni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Origine incertă. Confer maghiară adomány („corupere, mită”).

Pronunție

  • AFI: /a.de.me'ni/


Verb


Conjugarea verbului
ademeni
Infinitiv a ademeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ademenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ademenească
Participiu ademenit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva.
  2. (v.tranz.) (rar) a seduce o femeie.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe