plastograf

română

Etimologie

Din neogreacă πλαστογχραφοσ (plastoghráfos).

Pronunție

• AFI: /plas.to'graf/

Substantiv

Declinarea substantivului plastograf
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plastograf	plastografi
Articulat	plastograful	plastografii
Genitiv-Dativ	plastografului	plastografilor
Vocativ	plastografule	plastografilor

1. persoană care falsifică documente sau semnături pe documente, dându-le drept autentice; persoană care plastografiază.

Cuvinte derivate

• plastografă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online