semnătură

română

Etimologie

Din a (se) semna + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /sem.nəˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului semnătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	semnătură	semnături
Articulat	semnătura	semnăturile
Genitiv-Dativ	semnăturii	semnăturilor
Vocativ	semnătură	semnăturilor

1. numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.

Cuvinte derivate

• contrasemnătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online