semnătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) semna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sem.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
semnătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ semnătură semnături
Articulat semnătura semnăturile
Dativ-Genitiv semnăturii semnăturilor
Vocativ semnătură semnăturilor
  1. numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe