plinătate

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din plin + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /pli.nə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
plinătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plinătate invariabil
Articulat plinătatea invariabil
Genitiv-Dativ plinătății invariabil
Vocativ plinătate invariabil
  1. calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine.


Traduceri

Referințe