plinătate

română

Etimologie

Din plin + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /pli.nə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului plinătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plinătate	invariabil
Articulat	plinătatea	invariabil
Genitiv-Dativ	plinătății	invariabil
Vocativ	plinătate	invariabil

1. calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online