ploiță

română

Etimologie

Din ploaie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ploˈi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului ploiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ploiță	ploițe
Articulat	ploița	ploițele
Genitiv-Dativ	ploiței	ploițelor
Vocativ	ploiță	ploițelor

1. ploicică.
2. dantelă făcută cu croșeta.
3. (reg.; cu sens colectiv) bomboane mici colorate, folosite la ornatul colivei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pilota

Referințe

• DEX '98 via DEX online