ploaie

De la Wikționar, dicționarul liber
O ploaie torențială

română

Etimologie

Din latină *plovia (= pluvia).

Pronunție

  • AFI: /ˈplo̯a.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
ploaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ploaie ploi
Articulat ploaia ploile
Genitiv-Dativ ploii ploilor
Vocativ ploaio ploilor
  1. precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă.
  2. picătură de ploaie.
  3. (p. anal.) ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent.
    O ploaie de săgeți.
    O ploaie de flori se scuturau.
  4. alice mărunte pentru vânat păsări și animale mici.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc. adv.) Pe ploaie = în timp ce plouă.
  • În (sau sub) ploaie = în bătaia ploii.

Expresii

  • (fam.) Apă de ploaie = se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă etc.
  • Ploaie cu bulbuci (sau bășici) = ploaie mare și de scurtă durată
  • Ploaie ciobănească (sau mocănească) = ploaie măruntă și deasă care, de obicei, ține mult
  • (fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile
  • A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii
  • Vremea-i a ploaia = se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie


Traduceri

Etimologie

Din ploua.

Verb

  1. (rar) forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru ploua.
  2. (rar) forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru ploua.

Sinonime

Referințe