pogonici

română

Etimologie

Din bulgară погонич (pogonič), sârbocroată pogonić.

Pronunție

• AFI: /po.go'niʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului pogonici
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pogonici	pogonici
Articulat	pogoniciul	pogonicii
Genitiv-Dativ	pogoniciului	pogonicilor
Vocativ	pogoniciule	pogonicilor

1. (pop.) băiat care mână vitele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online