pohoață

română

Etimologie

Din pohoț.

Pronunție

• AFI: /po'ho̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului pohoață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pohoață	pohoațe
Articulat	pohoața	pohoațele
Genitiv-Dativ	pohoaței	pohoațelor
Vocativ	pohoațo	pohoațelor

1. (reg.) persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoașă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online