ticălos

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ticală (învechit „mizerie”, etimologie necunoscută) + sufixul -os.

Pronunție

  • AFI: /ti.kə'los/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ticălos
Singular Plural
Masculin ticălos ticăloși
Feminin ticăloasă ticăloase
Neutru ticălos ticăloase
  1. care comite fapte reprobabile; nemernic.
  2. (înv.) care se găsește într-o stare jalnică; vrednic de milă, sărman, nenorocit.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ticălos
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ticălos ticăloși
Articulat ticălosul ticăloșii
Genitiv-Dativ ticălosului ticăloșilor
Vocativ ticălosule ticăloșilor
  1. persoană care comite fapte reprobabile; nemernic.
  2. (înv.) persoană care se găsește într-o stare jalnică; om vrednic de milă, sărman, nenorocit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe