strânsoare

română

Etimologie

Din strâns + sufixul -oare.

Pronunție

• AFI: /strɨn'so̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strânsoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strânsoare	strânsori
Articulat	strânsoarea	strânsorile
Genitiv-Dativ	strânsorii	strânsorilor
Vocativ	strânsoare	strânsorilor

1. (senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare.
2. (fig.) îngrădire, constrângere.
3. (înv.) caznă, chin, suferință.
4. loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime.
5. (pop.) recoltă.
6. bogăție, averi acumulate.
7. (înv.) colecție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online