strânsoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din strâns + sufixul -oare.

Pronunție

  • AFI: /strɨn'so̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strânsoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strânsoare strânsori
Articulat strânsoarea strânsorile
Dativ-Genitiv strânsorii strânsorilor
Vocativ strânsoare strânsorilor
  1. (senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare.
  2. (fig.) îngrădire, constrângere.
  3. (înv.) caznă, chin, suferință.
  4. loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime.
  5. (pop.) recoltă.
  6. bogăție, averi acumulate.
  7. (înv.) colecție.


Traduceri

Referințe