polder

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Polder.

Pronunție

  • AFI: /'pol.der/


Substantiv


Declinarea substantivului
polder
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polder poldere
Articulat polderul polderele
Genitiv-Dativ polderului polderelor
Vocativ polderule polderelor
  1. nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare.


Traduceri

Anagrame

Referințe