accentua

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză accentuer.

Pronunție

  • AFI: /ak.ʧen.tu'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) accentua
Infinitiv a (se) accentua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) accentuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) accentueze
Participiu accentuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a marca prin accent.
  2. (v.tranz.) (fig.) a sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa.
  3. (v.refl.) (fig.) a se intensifica.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe