prăbușitură
română
Etimologie
Din a (se) prăbuși + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /prə.bu.ʃi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului prăbușitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prăbușitură | prăbușituri |
| Articulat | prăbușitura | prăbușiturile |
| Genitiv-Dativ | prăbușiturii | prăbușiturilor |
| Vocativ | prăbușitură | prăbușiturilor |
- loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură.
- ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online