surpătură

română

Etimologie

Din a surpa + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /sur.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului surpătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surpătură	surpături
Articulat	surpătura	surpăturile
Genitiv-Dativ	surpăturii	surpăturilor
Vocativ	surpătură	surpăturilor

1. faptul de a (se) surpa.
2. loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; (p.ext.) porțiunea dislocată.
3. ruină, dărâmătură.
4. (pop.) hernie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online