prăgușor

română

Etimologie

Din prag + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /prə.gu'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului prăgușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăgușor	prăgușoare
Articulat	prăgușorul	prăgușoarele
Genitiv-Dativ	prăgușorului	prăgușoarelor
Vocativ	prăgușorule	prăgușoarelor

1. diminutiv al lui prag.
2. mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online