Sari la conținut

prăgușor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prag + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /prə.gu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăgușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăgușor prăgușoare
Articulat prăgușorul prăgușoarele
Genitiv-Dativ prăgușorului prăgușoarelor
Vocativ prăgușorule prăgușoarelor
  1. diminutiv al lui prag.
  2. mic suport pe care se așază tacâmurile la masă.


Traduceri

Referințe