praftoriță

română

Etimologie

Din praftură + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /'praf.to.ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului praftoriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	praftoriță	praftorițe
Articulat	praftorița	praftorițele
Genitiv-Dativ	praftoriței	praftorițelor
Vocativ	praftoriță	praftorițelor

1. pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură.

Expresii

• (fam.) A (-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online