precursoare

română

Etimologie

Din precursor.

Pronunție

• AFI: /pre.kur'so̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului precursoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precursoare	precursoare
Articulat	precursoarea	precursoarele
Genitiv-Dativ	precursoarei	precursoarelor
Vocativ	precursoareo	precursoarelor

1. persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizătoare de drumuri; înaintașă, premergătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online