precursor
Etimologie
Din franceză précurseur.
Pronunție
- AFI: /pre.kurˈsor/
Substantiv
| Declinarea substantivului precursor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precursor | precursori |
| Articulat | precursorul | precursorii |
| Genitiv-Dativ | precursorului | precursorilor |
| Vocativ | precursorule | precursorilor |
- persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online