predecesor
română
Etimologie
Din franceză prédécesseur.
Pronunție
- AFI: /pre.de.ʧe'sor/
Substantiv
| Declinarea substantivului predecesor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predecesor | predecesori |
| Articulat | predecesorul | predecesorii |
| Genitiv-Dativ | predecesorului | predecesorilor |
| Vocativ | predecesorule | predecesorilor |
- persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș.
- (mai ales la pl.) strămoș, înaintaș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online