predicator

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză prédicateur.

Pronunție

  • AFI: /pre.di.ka'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
predicator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ predicator predicatori
Articulat predicatorul predicatorii
Genitiv-Dativ predicatorului predicatorilor
Vocativ predicatorule predicatorilor
  1. persoană care predică; propovăduitor.
  2. conducător al unor comunități religioase creștine.


Traduceri

Referințe