propovăduitor
română
Etimologie
Din a propovădui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /pro.po.və.du.iˈtor/
Substantiv
| Declinarea substantivului propovăduitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | propovăduitor | propovăduitori |
| Articulat | propovăduitorul | propovăduitorii |
| Genitiv-Dativ | propovăduitorului | propovăduitorilor |
| Vocativ | propovăduitorule | propovăduitorilor |
- persoană care propovăduiește; propagator, predicator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online