prevaricațiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză prévarication < latină praevaricatio, praevaricationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
prevaricațiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prevaricațiune prevaricațiuni
Articulat prevaricațiunea prevaricațiunile
Genitiv-Dativ prevaricațiunii prevaricațiunilor
Vocativ prevaricațiune prevaricațiunilor
  1. (livr.) abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii.
  2. trădare a cauzei, a intereselor cuiva.


Traduceri

Referințe