Sari la conținut

prière

De la Wikționar, dicționarul liber

(français)

Etimologie

Din franceză veche priere, proiere, care provine din latină medie sau latină târzie precāria, forma de feminin a lui precārius < din from precor, precārī („a implora, a ruga stăruitor”). Este dublet al lui prier.

Pronunție

  • AFI: /pʁi.jɛʁ/


Substantiv

prière f., prières pl.

  1. (rel.) rugăciune, rugă

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Hiponime

Referințe