prière
franceză
(français)
Etimologie
Din franceză veche priere, proiere, care provine din latină medie sau latină târzie precāria, forma de feminin a lui precārius < din from precor, precārī („a implora, a ruga stăruitor”). Este dublet al lui prier.
Pronunție
- AFI: /pʁi.jɛʁ/
Substantiv
prière f., prières pl.
Sinonime
- (rel.) oraison
Cuvinte compuse
- appel à la prière
- chaîne de prière
- moulin à prières
- prière d'insérer
- prière d'intercession
- prière de délivrance
- prière de substitution
- tapis de prière
Cuvinte apropiate
Hiponime
hiponime