ocărî

română

Variante

• (înv. și pop.) ocări

Etimologie

Din slavă okarjati („a mustra”), ukarjati („a acuza”).

Pronunție

• AFI: /o.kə'rɨ/

Verb

Conjugarea verbului ocărî
Infinitiv	a ocărî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ocărăsc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ocărască
Participiu	ocărât
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop.) a mustra, a certa, a dojeni.
2. (înv. și pop.) a vorbi de rău, a defăima, a denigra.

Sinonime

• 1-2: admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, disprețui, dojeni, înjura, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri

Cuvinte derivate

• ocară
• ocarnic
• ocărâre
• ocărât
• ocărâtor

Traduceri

a certa; a batjocori

Vedeți traduceri pentru a mustra, certa sau denigra.

Referințe

• DEX online