dojeni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) dognati, doženon.

Pronunție

  • AFI: /do.ʒe'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dojeni
Infinitiv a (se) dojeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dojenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dojenească
Participiu dojenit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe