prociti

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din rusă прочитат' (pročitat').

Pronunție

  • AFI: /pro.ʧi'ti/


Verb


Conjugarea verbului
prociti
Infinitiv a prociti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
procitesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să procitească
Participiu procitit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a reciti, a repeta.
  2. (v.tranz.) a examina (recapitulativ) un elev.
  3. (v.tranz.) a certa, a mustra; a cicăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe