reciti

română

Etimologie

Din re- + a citi (după franceză relire).

Pronunție

• AFI: /re.ʧiˈti/

Verb

Conjugarea verbului reciti
Infinitiv	a reciti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recitesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recitească
Participiu	recitit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a citi din nou același text.

Cuvinte derivate

• recitire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cerții
• cetiri
• cirtei
• citire
• criței
• creții

Referințe

• DEX '98 via DEX online