procura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză procurer < latină procurare.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'ra/


Verb


Conjugarea verbului
procura
Infinitiv a procura
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		procur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să procure
Participiu procurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face rost de ceva, a obține ceva.
  2. (v.tranz.) a produce, a provoca, a pricinui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=procura&oldid=897329”