De la Wikționar, dicționarul liber
Verb
Conjugarea verbului
pricinui |
| Infinitiv |
a pricinui |
Indicativ prezent
pers. 1 sg. |
pricinuiesc |
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. |
să pricinuiască |
| Participiu |
pricinuit |
| Conjugare |
IV |
- (v.tranz.) a fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui.
