pricinui

română

Etimologie

Din pricină + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /pri.ʧi.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului pricinui
Infinitiv	a pricinui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pricinuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pricinuiască
Participiu	pricinuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui.

Cuvinte derivate

• pricinuire
• pricinuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online