procură
română
Etimologie
Din germană Prokura.
Pronunție
- AFI: /pro'ku.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului procură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | procură | procuri |
| Articulat | procura | procurile |
| Genitiv-Dativ | procurii | procurilor |
| Vocativ | procură | procurilor |
- împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online