profera

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză proférer.

Pronunție

  • AFI: /pro.fe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
profera
Infinitiv a profera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
proferez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să profereze
Participiu proferat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe