proptea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din propteală (derivat regresiv).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
proptea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proptea proptele
Articulat propteaua proptelele
Genitiv-Dativ proptelei proptelelor
Vocativ proptea proptelelor
  1. lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă.
  2. (fig.) sprijin, protecție (nemeritată); (p.ext.) persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat).

Expresii

  • (pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă


Traduceri

Referințe