proroc

română

Variante

• prooroc

Etimologie

Din slavă (veche) prorokŭ.

Pronunție

• AFI: /pro'rok/

Substantiv

Declinarea substantivului proroc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proroc	proroci
Articulat	prorocul	prorocii
Genitiv-Dativ	prorocului	prorocilor
Vocativ	prorocule	prorocilor

1. interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; (p.gener.) persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet.

Cuvinte derivate

• prorocesc
• proroci

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online