interpret

Vezi și : Interpret, intèrpret

română

Etimologie

Din franceză interprèt < latină interpres, interpretis.

Pronunție

• AFI: /in.ter'pret/

Substantiv

Declinarea substantivului interpret
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpret	interpreți
Articulat	interpretul	interpreții
Genitiv-Dativ	interpretului	interpreților
Vocativ	interpretule	interpreților

1. persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci.
2. (fig.) persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant.
3. persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. artist, actor.

Cuvinte derivate

• interpretă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online