Sari la conținut

protură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză protoures.

Pronunție

  • AFI: /pro'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
protură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ protură proture
Articulat protura proturele
Genitiv-Dativ proturei proturelor
Vocativ protură proturelor
  1. (la pl.) ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin.


Traduceri

Referințe