protură
Etimologie
Din franceză protoures.
Pronunție
- AFI: /pro'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului protură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | protură | proture |
| Articulat | protura | proturele |
| Genitiv-Dativ | proturei | proturelor |
| Vocativ | protură | proturelor |
- (la pl.) ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online