armătură

română

Etimologie

Din franceză armature < latină armatura (după armă).

Pronunție

• AFI: /ar.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului armătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	armătură	armături
Articulat	armătura	armăturile
Genitiv-Dativ	armăturii	armăturilor
Vocativ	armătură	armăturilor

1. totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat).
2. construcție care susține o galerie subterană.
3. totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte.
4. totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc.
5. ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
6. înveliș protector al unui cablu electric.

Cuvinte compuse

• armătură bucală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online