provedea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană provvedere.

Pronunție

  • AFI: /pro.ve'de̯a/


Verb


Conjugarea verbului
provedea
Infinitiv a provedea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
provăd
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să provadă
Participiu provăzut
Conjugare II
  1. (v.tranz.) a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe