dota

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză doter < latină dotare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dota
Infinitiv a dota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să doteze
Participiu dotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
  2. (v.tranz.) a pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
  3. (v.tranz.) a da dotă unei fete.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înzestra cu calități intelectuale, sufletești.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe